Acele dulci trădări ce sunt comise
Când nu mai am în inima ta loc,
De frumusețea vârstei sunt permise,
Căci umbli cu ispita peste tot.
Ești nobil, deci ești bun de cucerit,
Frumos, deci numai bun de asaltat;
Femeia dacă vrea, ce individ
O lasă, până ce n-a triumfat?
Ah, dar puteai măcar să te abții,
Ardoarea tinereții înfrânând
Căci asaltat de pofte și orgii
Ai încălcat un dublu legământ:
Al ei, când ai atras-o către tine
Al tău, când necinstit ai fost cu mine.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.