Când ațipesc, ochii mei văd mai bine,
Căci ziua nu zăresc decât prosti;
Dar când adorm, ei te privesc pe tine,
Și-n întuneric prind a străluci.
Dar umbra ta, așa strălucitoare,
Cum poate ea s-apară și-n amiază
Dând zilei o lumină și mai mare,
Când ea deja sub pleoape luminează?
Cum ochii mei pot binemerita
Privindu-te și-n faptul unei zile,
Când noaptea, imperfectă umbra ta
Prin somnul greu, în ochii stinși, revine?
Ziua-i ca noaptea pân’ apari odată,
Noaptea e zi, când visul mi te-arată.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.