Ochiul acum cu inima se ceartă
Cum să împartă frumusețea ta;
Ochiul n-ar vrea ca inima s-o vadă;
Inima dreptul ochiului l-ar lua.
Inima spune că doar ea te are,
În loc ascuns privirii cristaline;
Însă pârâtul face-ntâmpinare,
Pledând că ești al lui în întregime.
Un juriu să decidă se-ntrunește
Al gândurilor, inimii loiale,
Si prin verdictul dat se hotărăște
Ce are ochiul, inima ce are:
Ochiul, a ta externă strălucire,
Iar inima, întreaga ta iubire.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.