Inima, ochiul, dau să se-nțeleagă,
Își fac servicii unul celuilalt.
Când ochiu-nfometat vrea să te vadă,
Sau inima-n suspin s-a sufocat,
Al dragostei portret ochiul serbează,
Inima invitând-o la banchet.
Apoi e ochiul care-o vizitează
Ca inimii să-i fie confident.
Cu chipul tău, cu-a dragostei putere
Chiar și plecat, tu încă ești cu mine;
Nu poți scăpa de gândurile mele,
Eu sunt cu ele, ele sunt cu tine.
De-s adormite, chipul tău se-arată
Iar inima și ochiul se desfată.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.