De la natură, față de femeie
Ai tu, stăpân-stăpână pe-al meu dor;
Un suflet feminin, dar care nu e
Ca la femei, și fals și schimbător;
Ai ochiul viu, nefalsă-i e rotirea
Cu aur poleind tot ce privești;
Bărbat cu șarm, bărbaților privirea
Le-o furi, iar pe femei le-nnebunești.
Femeie-ntâi natura te-a creat,
Până ce ea s-a-ndrăgostit de tine,
Și-un lucru-n ciudă ți-a adăugat
Fără utilitate pentru mine.
Eu am, tu dând femeilor plăcere
Iubirea ta, dar folosința ele.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.