Oglinda că-s bătrân nu-mi poate spune
Cât timp cu tinerețea ești de-o seamă;
Când însă riduri voi vedea la tine,
Voi ști că moartea în sfârșit mă cheamă.
Căci frumusețea care-ți vine bine
La mine este haină inimii,
Ce bate-n pieptul tău și-a ta în mine.
Cum mai bătrân ca tine-aș putea fi?
O, de aceea, dragă, te păzește
Așa cum eu, la rându-mi, te-oi păzi,
Purtându-ți tandru inima , firește,
Cum bona îngrijește de copii.
Și dacă mor, inima ta de-o vrei
Mi-ai dat-o, înapoi nu poți s-o iei.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.