Frânt de la muncă, mă reped în pat,
Plăcut repaus oaselor sleite;
Atunci începe-un drum imaginat
De minte, pe când trupul se destinde.
Căci gândurile mele, de departe
Încep pelerinajul către tine,
Și-mi țin pleoape deschise larg în noapte
Să văd, ca orbii, în întunecime.
Atât că-nchipuirea minții mele
Orbirii mele umbra ta-i prezintă,
Un juvaer în miezul nopții grele,
Pe care-o face luminos de blândă.
Trupul meu ziua, mintea mea în noapte,
Cât ești, cât sunt,de liniște n-au parte.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.