Nu regreta ce ai comis acuma.
Rozele-au țepi, fântânile nămol;
Norii ascund și soarele și luna,
Trăiește putregaiul și în flori.
Cu toți greșim, eu chiar în ăst sonet,
Că te aprob prin pilde comparate,
Pe mine mă corup, ca să te iert
De-al tău păcat, mai mult decât se cade.
Greșeala ta normală-mi pare mie,
Partea adversă-i avocat apoi,
Eu împotriva mea țin pledoarie.
Iubirea mea cu ura e-n război:
Să-i fiu complice trebuie, vezi bine,
Dulcelui hoț ce fură de la mine.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.