Ce trebuie?
Trebuie să scrii o cerere,
iar la ea autobiografia s-o adaugi.
Oricât de lungă e viaţa,
autobiografia fă-o scurtă.
Obligă lapidarul şi selecţia faptelor.
Schimbarea de peisaje în adrese
şi de-amintiri neclare în datele stabile.
Dintre iubiri ajunge cea de nuntă,
dintre copii, doar cei născuţi.
Esenţial e cin’te ştie, nu pe cine ştii.
Călătorii – doar dacă-s în afară.
Apartenenţa la ceva, dar fără ce.
Medalii – fără pentru ce.
Să scrii aşa, de parcă nicicând n-ai fi vorbit cu tine
şi te-ai fi ocolit.
Să omiţi câini, pisici şi păsări,
vechi suveniruri, vise şi amici.
Preţul mai presus de valoare
şi titlul în loc de text.
Mai curând numărul ghetelor decât încotro
merge el, cel care te crezi a fi.
La asta poza c-o ureche dezvelită.
Contează forma ei, nu ce aude.
Ce aude?
Duduitul maşinilor tocând hârtia.
traducere de Passionaria Stoicescu şi Constantin Geambaşu,
vezi mai multe poezii de: Wislawa Szymborska