Am dizolvat în eter
Roca dură în care îmi făcusem
Chip cioplit,
Nesăbuit căutător
Al infinitului...
Am înecat în mare
Amarul existenţial
Al unei clipe
În care mi-am ucis devenirea,
Neştiutor călător
Într-un impropriu timp,
Pe un drum abisal, rătăcit....
Am aruncat înspre Soare
Un prototip al viitorului
Ce s-a dezintegrat imediat,
Sub povara unei călduri prea mari,
Asemeni aripilor de ceară ale lui Icar,
Neputincios creator
Împietrit de blestemul
De a-şi fi trădat Dumnezeul...
vezi mai multe poezii de: mihai_iunian_gindu