Zadarnic rugi prin sute de biserici
Pupând icoane le rosteşti mereu,
De mai întâi nu ţi-ai zidit în suflet
Altar de cinste pentru Dumnezeu.
De n-ai umplut ceaslovul vieţii tale
Cu fapte bune, în zadar te rogi
Şi în genunchi te pleci către altare;
C-un suflet rece, sfinţii toţi sunt reci.
Nu căuta la popi milostivirea,
Când, fără milă, calci sub talpa ta
Pe cel căzut de greu, întinde-i mâna
Şi ridicându-l, El, te va vedea.
Nu din picturi şi chipuri dăltuite
Prin temple-nalte vede Dumnezeu,
El îţi cunoaşte fiecare faptă
Privind oglinda sufletului tău.
Şi-oricât vei vrea s-ascunzi făţărnicia
Cu osanale-nchinăciuni şi rugi
El va cunoaşte pururi adevărul,
De El nimic nu vei putea s-ascunzi.
Aşa că... vrei să îţi deschidă raiul?
Fă rai aici, clădit prin fapta ta
Şi bunătatea ce vei da-o lumii
O vei primi-nsutit din partea Sa.
vezi mai multe poezii de: Dan Lazarescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.