Din pământul care ne-a rodit
Am făcut și gropi și adăpost.
Eu o viață- ntreagă am muncit
Pentru steaua fără nici un rost.
Pentru steaua fără nici un cer,
Pentru steaua fără nici un nume
Am tăiat în abataj cărbune.
Buzelor uscate, cui acum să cer
Stropul de răcoare? Ce singurătate...
Lacrimile mele dorm pietrificate.
vezi mai multe poezii de: ilie scarlat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.