Cine rătăcește-n crânguri
Pe o noapte-așa senină?
— Doi amanți streini și singuri
Stelelor din cer se-nchină…
Cine murmură în șoapte
Basmul dragostei dintâie?
— Doi amanți vrăjiți de noapte
Universul îl tămâie…
Dar de ce bătrâna lună
Râde tristă peste crânguri?
— Luna știe că-i minciună
Tot ce-și spun amanții singuri…
—————————————————————
sursa:@versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Zaharia Bârsan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.