Cântec(inedit) - Zaharia Stancu
Adăugat de: versuri sub flori de tei

Sub cerul limpede ședeam
cerul limpede ședeam, sub,
Grivei se uita la mine cum cântam
deoarece eram amândoi la club.

De ce eram acolo și nu în altă parte,
în altă parte de ce nu eram?
Că sunt, astăzi, vii sau că sunt moarte
păsările au stat și ele pe ram.

Zăpada se topește chiar dacă-i murdară,
gunoiul arde chiar dacă-i murdar,
când eram în clasa a IV-a primară,
era și Grivei în cursul elementar.

Focul e de foc și aurul e de aur,
Grivei e de os și pielea lui e de piele,
taur să fi fost și smântână de taur
și tot am fi ajuns ulcele.

Merg pe drum. Drum merg pe. Pe drum merg.
Capătul vieții îl văd, capătul vieții.
Încep să gâfâi, încep să alerg.
dar mă țin de pulpană scaieții,

Ce să fac? Dușmanii mei sunt oale,
alții țesturi, alții lut, alții frunzișul veșted,
toți sunt pământ, pământul acesta moale.
Și când merg îmi calc dușmanii pe creștet.

Șoarecele e șoarece, de ce să fie barză?
Zarzărul nu cântă, iar laurii nu urzică.
Ești prost sau deștept? Când mori, nu contează:
câinele e câine, iar pisica e pisică.

Gara Periș - România
—————————————————————
sursa: @versurisubfloridetei



vezi mai multe poezii de: Zaharia Stancu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.