Câteodată îşi trimite numai picioarele,
Câteodată numai tâmplele.
Buzele ei vin rar de tot să mă simtă,
Urechile, urechile, niciodată.
Ochii şi-i lasă undeva, în trecut,
Inima o uită undeva, între copaci negri.
Cel mai des îmi trimite mijlocul,
Cel mai des îmi trimite umerii.
vezi mai multe poezii de: Zaharia Stancu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.