Ai crescut in lume trei feciori
Si i-ai aruncat in poarta lumii,
Trei amare,-ntunecate flori.
Aspru, cel dintai intoarce plugul
Pe pamanturi dure si straine,
Si i-a indoit grumazul jugul.
Cel mai mic a devenit burghez,
Primul, din maduva ta cu burta.
Primul, din maduva ta obez.
Mijlociul suduie viata,
Rasarituri noi poarta sub tample,
Si se lupta si framanta ceata.
Trei feciori ti-au rasarit din pantec,
Unul singur astazi te pastreaza
Silueta fumurie-n cantec.
vezi mai multe poezii de: Zaharia Stancu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.