Spiritul lui Pessoa
Priveşte grav asupra omenirii
-Aceeaşi metafizică
De neînţeles,
Acelaşi absurd în care
Plonjăm
Nepăsători şi meschini,
Aceeaşi magie a naturii
Pe care refuzăm
Să o primim
În sufletele noastre,
Aceleaşi bănci de piatră
Pe care se vor aşeza urmaşii noştri
Atunci când deasupra noastră
Nu se va mai afla decât
O lespede de mormânt...
Aceeaşi dorită puritate.
Acelaşi fatidic întuneric.
O viaţă aflată sub semnul contradicţiei
Perpetue...
Pessoa, aflat acolo,
Sus,
Printre stele,
Zâmbeşte.
Pentru prima oară.
vezi mai multe poezii de: mihai_iunian_gindu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumesc, Oana, pentru apreciere şi te mai aştept pe pagina mea. Mulţumesc, Bălan, mă bucur că ţi-au atras atenţia încercările mele. Comentariile cititorilor mă motivează întotdeauna să merg mai departe.
mihai_iunian_gindu (autor)
miercuri, 13 aprilie 2016
Am descoperit cu o mare plăcere frumuseţea poeziilor tale
balan
miercuri, 13 aprilie 2016
În puţine cuvinte ai reuşit să creezi un poem foarte frumos şi interesant
oana
miercuri, 13 aprilie 2016