Străluceau pe ape zâmbetele Toamnei,
Zâna care-mbracă viața în culori
Vii și nevăzute în singurătatea
Ce provoacă-n suflet valuri de fiori.
Numai o privire, poate să nu vadă
Cum plutește timpul rupt din curcubeu
Peste-o lume-n care pașii moi de zână,
Scriu pe șevaletul sufletului meu.
Ca să vezi minunea, poți veni cu mine
Și-am să-ți duc privirea unde ochii mei
Împletesc o vrajă în culori pe care
Le vei scrie-n suflet c-un ales condei.
Când, sub apăsarea pașilor de zână,
Sufletele noastre vor zâmbi la fel,
Toamna va întoarce fața către cerul
Care va-nțelege zâmbetul acel.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.