Mi-ai cerut să'ți scriu odată în album o poezie,
Mie, celui care astă-zi nu mai știu face nici proză...
Rozei celei mai frumoase dacă-ai vrea s'o faci să știe
Cât deliciu are'ntr'însa, - nu'i poți zice de cât roză.
Vie'ți veste de vale
Flăcâiaș cu plete lungi
Să dai biciu și să m'ajungi
Căci al cal născut pe cale
Trecuse toamna gînditoare
Pe rîpi, prin garduri, peste vii,
Și închinase toate celea
Aceleiași melancolii.
Răsare luna palidă pe dealuri,
Pe văi se lasă bruma argintie:
Erau atuncea alte idealuri
Ce niciodată n-au să mai revie.
Peste codri varsă luna
Clarul feței visătoare,
Luminînd ca-ntotdeauna
Taina apei din izvoare.
Palidă și gînditoare,
Luna iese din abisuri
Și-n amurgul de răcoare
Pune dor și varsă visuri.
Fluture, fluture, fluture,
Aripa vîntul ți-o scuture,
Craiule tînăr al florilor,
Crainic al zorilor.
Parcă n-a fost de cînd lumea iarna ce de-abia s-a dus,
De cînd firea iar, cu mîna-i nevăzută, ne-a adus
Soare tînăr sus în slavă, în crăiia lui albastră
Și de cînd răsună lunca de o pasăre măiastră.
De vreme ce iti place a tarii poezie,
Prin calitati alese crez ca te osibesti,
Crez ca ai eleganta si-n suflet armonie,
Misterioasa limba a silfilor ceresti.
Printesei Sasa Ghica (sotia prietenului sau Ion Ghica)
Si vesela si juna te-am cunoscut odata:
Cu acelasi defecte acum iar te gasesc;