E de mirare cum poate zbura
puful tremurător și delicat
al păpădiei
la prima adiere sălbatică.
Acesta a fost planul lui Dumnezeu.
Să încerce minunea transformării
din stea înrădăcinată,
care visează frumos a vară și-a crud,
în arătare ciudată
cu degete înflorite în vârf
rătăcită de sine,
doritoare de ducă
spre altă măsură a vieții...
Distanța - nălucind a îngeri firavi -
vocea care o strigă spre alt orizont,
mila pământului ce o lasă să zboare,
grația fără de rod a plecării,
toate sunt uimiri.
Dar nu mai grele decât metamorfoza
perfect presimțită.
O privesc cu răbdarea
scuturării până la capăt...
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.