Un zbor de foc tăcut se-nalță-n vis,
Purtat de-o dorință spre tainic abis,
În noaptea adâncă tresaltă fiori,
Se-aprind străvechi șoapte-n nori.
Se frânge un freamăt pe aripi de dor,
Chemând nemurirea din tainicul zbor,
Se stinge tăcerea în cerul senin,
Și flacăra vie plutește divin.
Din umbre se naște un cântec curat,
Cu șoapte de stele în drum luminat,
Se varsă dorință pe-al timpului drum,
Și arde tăcerea în umbre și fum.
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.