De vei gusta a timpului durere
ce-n lacrimi curge din al meu stilou
Nu mă minți spre propria-mi placere
şi spune drept dacă greșesc din nou!
Sunt prizonier al vanității mele
ca o săgeată ce se-avantă-n cer
de' arcului tot îi trimit bezele
şi vreau sa-mi fac din lume acroter?
Din neştiința mea nedeclarată
nu poți găsi o scuză, un motiv
şi să-mi aprobi dorință nestemată
ca struna să nu-mi fie un stativ?
Nu îndrăzni să-mi zici de energie,
că mă înalț cât struna a dorit,
că zborul îmi va fi o sinergie
între destin şi-un nedorit sfârșit!
Poți să mă minți, pentru a mea izbândă!
Să nu observi că aripi nu mai am!
Minciuna ta, nebună și fecundă
să-mi fie pentru cioturi un balsam.
Poți să mă minți sau spune adevărul!
Nici eu nu știu mai bine cum ar fi!
Vreau doar să zbor, să-mi aflu viitorul,
dar îmi e teamă ce-aș putea găsi!
E-o teamă ce pătrunde la prăsele
Durerea mă cuprinde cu-al ei laț
Sunt o săgeată prinsă în atele
ce va privi spre țintă cu nesaț.
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Felicitări!
gabriela
marți, 27 februarie 2018