Ei au plecat pe drumuri diferite:
El – peste valuri pline de apus,
Ea – pe cărări ascunse și umbrite
De gânduri care nu i s-au supus.
Plutirea lui pe valuri neștiute
De stelele ce-n boltă surâdeau,
L-a dus pe țărmuri noi, necunoscute,
În care gândurile se-aprindeau,
Zburau spre cer cu licăr de comete
Ce-au renunțat să cadă într-un gol
În care-ar stinge ultime regrete
Și-ar încheia povestea unui rol.
Din cerul plin cu gândurile-aprinse,
Urmând aceeași cale spre apus,
Au început să picure, surprinse,
Acelea care-și căutau supus
Și, așternându-se-n cărări străine,
Au așteptat să vină pașii ei,
Ca tălpilor desculțe să se-nchine,
Cum o făceau sub florile de tei.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.