Zbor!
Pe cerul toamnei presărat cu nori
În stoluri cenușii cocorii zboară,
Se duc grăbiți, și-n mine reci fiori
Lovesc din nou a nu-știu câta oară.
Să zbor cu ei nu pot, nu am avânt
La ruga mea vreau îngeri să coboare,
Să rup din mine-o brazdă de pământ
Pe unde, liber, sufletul să zboare.
Si-atunci, de-abia, voi fi ca un cocor
Pe cerul toamnei presărat cu stele,
Cu îngeri, mii, în cete am să zbor
Spre primăvara tinereții mele.
M Horlaci 25/09/16
vezi mai multe poezii de: M Horlaci