În ziua aceasta, vamă lumii pe-nserate,
Aș pune-n fotoliu magia vremilor curate,
Când traversam prin ploi și frig băltoaca,
De mână cu mama, cu tata, cu toaca.
Zăpezi până-n brâu străjuiau dantelat poteca.
Urcam în autobuzul stelar, ca-n vis, ca la Meka,
Atârnau cojocul, vioara, era plină de râsete scara.
Alergam peste câmp, clopoțind salt cu salt toată vara,
Din povești, Turandot, ne-aduna în odaie,
Dansam sus în bolți, animalelor le cântam printre paie,
Din tobă, băteam ritmul Crăciunului, vraci,
Mă cățăram pe sufletul auriu în povești, în copaci,
Cântam să m-aud cum mă bucur de viață,
Fericirea atârnă și azi de dragostea, ață,
ce țese continuu minunea, portalul și zarea.
Privirea îmi poartă amintirea, trecutul, neuitarea.
Pe masă stăteau portocale, alune, ciocolată,
Mâncam lapte praf noaptea din cana fermecată,
Pe tata-l priveam ca pe un zeu ce-și înalță pocalul,
Timpul înaripat e și trenul încăpător, e și calul.
Zburăm împreună prin sufletul de har,
Dumnezeu ne e far, ne e rodnicul dar.(8.12-2023)
vezi mai multe poezii de: iulia.dragomir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.