ZID DE MĂRGEAN
Pe noi ne desparte un zid de mărgean,
Un fluviu năvalnic şi Calea Lactee,
Pustiul Saharei, oceanul Indian,
Pe noi ne desparte, etern, o idee.
Eu sunt doar un semn dintr-o scriere veche.
Tu, graiul ascuns pe tăbliţe de lut.
Lumina din tine e fără pereche,
Eu sunt un atom, neinsemnat, nevăzut.
Tu eşti anotimpul din fiece clipă,
Eu numai un strop dintr-o ploaie de vară.
Din trupul materiei eu sunt o risipă,
Tu eşti o furtună cu glas de vioară.
Eu sunt doar un val dintr-o mare albastră,
Tu, ţărmul la care mă sparg şi dispar,
Eşti tot necuprinsul din trecerea noastră,
Eu doar o scânteie din vântul hoinar.
Tu, eşti ecuaţia cuantei de vis,
Eu, numai un ‘’y’’ rătăcit împrejur.
Orbitelor tale le sunt circumscris.
Tu eşti un izvor universului pur.
Pe noi ne desparte, etern, o ideie,
Pustiul Saharei şi-oceanul Indian,
Un fluviu năvalnic şi Calea Lactee,
Pe noi ne desparte un zid de mărgean.
vezi mai multe poezii de: stomff