Printre fluturi,
ce-şi cuibăresc primăvara
în stomacul unui vis
sătul de iarnă,
ziua îşi numără aripi
ce ies din tiparele
culorii,
ca şi cum cineva ar picta
elefanţi
pe albul ghioceilor...
Degete mirate
de lumină
duc mâna la portofel
şi, fără să clipească,
ochii plătesc
câteva zâmbete.
Restul de emoţii
vin din urmă
în gara unei tăceri,
unde noaptea e poftită
în vagoane.
vezi mai multe poezii de: adina coltea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
andrei, inima mea e tot mai deschisă... să încapă tot mai multă bucurie...
stomff, mă bucur nespus ca peisajele mele plac, iar trenul nu se opreşte... zi, noapte :)
mirela, e loc destul şi nu-i târziu niciodată :) mă bucur de călători ca voi!
adina coltea (autor)
duminică, 09 august 2015
Am ajuns cam târziu. ..mai e vreun loc și pentru mine ?
mirimirela
duminică, 09 august 2015
Cu placere urc in vagoanele trenului tau. Peisajul oferit , chiar si noaptea e minunat!
stomff
duminică, 09 august 2015
Acest pastel al naturii tale sufletesti nu face decat sa dezvaluie o inima deschisa catre frumosul tot mai greu descifrabil, desi mereu la indemana.
andreionthepoetry
duminică, 09 august 2015
Gerra... ce bucurie vizita ta!
cât despre emoţii şi lumini... mi-e fericită pleoapa şi grea... :)
adina coltea (autor)
sâmbătă, 08 august 2015
cristi, mă bucur. sper să-ţi mai fie şi altele spre lectură, tot cu plăcere :)
adina coltea (autor)
sâmbătă, 08 august 2015
...am plătit fără să clipesc emoția unei ieșiri curate din pupă!:)))) Și ce lumini friabile și adânci răstoarnă noaptea în pleoapă, adina!
Cu drag.
Gerra Orivera
sâmbătă, 08 august 2015
versuri frumoase
O placere sa le citesc
cristi
sâmbătă, 08 august 2015