ZMEU
Copil fiind am înălţat un zmeu,
Cu greu îl mai zăream de pe Pământ,
Uşor, îl agăţasem doar de vânt
Şi am crezut că va zbura mereu
Pe aripi din hârtie foşnitoare
Şi două rândunele desenate
Cu tuşul luat din gânduri vinovate,
Un zmeu zburând furiş din floare-n floare.
Copil fiind simţeam cum zboru-i dulce
De flutur eşti cu aripi colorate,
Habar n-aveam ce trecatoare-s toate
Şi-o clipă doar ce poate a-ţi aduce!
Roiau albinele să strângă miere
Cărând mereu recoltă către stup,
De ce să car şi spatele să-mi rup
În loc să caut propria mea plăcere
În zborul unui zmeu frumos pictat?
Trecut-au ani cu grabă nepermisă
Ce nu încap în vreo istorie scrisă.
Sunt Doamne, în păcate, prea bogat!
Şi trântor să fi fost lângă albine
În amintiri cioplite cu aldine,
Iubirea mea, nu m-aş fi rupt de tine!
vezi mai multe poezii de: stomff
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Poemul tău este sensibil şi frumos brodat cu figuri de stil ce scot foarte bine în evidenţă trăirea interioară.
Mimi E.
miercuri, 25 mai 2016
Îmi place să simt căldura versului tău Andrei
laurian
miercuri, 25 mai 2016
E greu să mă opresc la un citat, îmi place toată poezia!
alice
miercuri, 25 mai 2016
Frumos ca deobicei! Felicitări!
Nelu Preda
marți, 24 mai 2016
Mi-a plăcut foarte mult ce-am citit!
Ionescu Raluca
marți, 24 mai 2016
Las si eu un semn de placuta lectura cu un accent pe ultima parte a poemului.
balan
marți, 24 mai 2016