Frate Migdal,
nu pot să car
frica de moarte
s-o duc în spate.
Frate Migdal,
înfloresc iar
pe jumătate,
cu flori uscate.
Că iarna crudă
mi-a smuls cu ciudă
Flori de-april,
ca un copil.
Frate Migdal,
simt doar amar
în seva verde
ce-n flori se pierde.
Frate Migdal,
nu pot să-mi car
veninu-n iarnă
din blânda vară.
E toamnă, frate,
fructele-s sparte.
Pierd ce am lucrat.
M-a dezbrăcat,
am degerat.
Sunt urât, frate,
Nu se mai poate.
Doamne, dă-mi foc
să plec din loc!
vezi mai multe poezii de: Elyana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.