Ca o aripă albastră,
Bătea vântul la fereastră.
Se mira și nu știu cum
Îmi văzuse ieri pe drum.
Cărticica colorată
Unde un băiat și-o fată
Aveau leagăn cu hamac
Și rățuște mici pe lac.
Aveau roată ca o scară
Și-nvârtea piatra la moară,
Iar găina făinoasă
Avea creasta luminoasă.
Vântu-mi zise cu mirare:
Scoate cartea din sertare
Și citește o poveste
Mie și păpușii tale.
Uite-ți dau spice de grâu
Să le porți mereu la brâu,
Pâinea-n casă să-ți sporească,
Așa ca-n povestea noastră.
Să nu-mi citești una tristă,
Că n-am mâneci, nici batistă...
Aia ce e? Călimară ?
Scoate, deci, povestea afară !
Și-ncepui a scrie-scrie
Ceva din copilărie,
Dar povestea mea deodată
Se opri... A fost odată.
vezi mai multe poezii de: Camelia Oprita
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc frumos pentru apreciere.
Camelia Oprita (autor)
miercuri, 18 noiembrie 2020
Parcă am citit o poezioară de Elena Farago... :)
Foarte drăguţă!
roryta
vineri, 13 noiembrie 2020