Vocea mea... un strigăt mut,
iar pașii surzi mă fac nevăzut.
Încerc să strig pentru ajutor,
însă devine un ecou fără ton.
M-ai lăsat mort,așa o să fiu și găsit,
un suflet sfărâmat,și un corp decedat.
Ca și plumbul, însăși toxicitatea,
încă mă apasă,îngropat sub ea.
Plângând lacrimi de argint,
Cât un fir de borangic.
O prea frumoasă fată,
Îmbrăcată din cap până n piciore,