Mă numesc Adriana Pavel, m-am născut în Valea Jiului, județul Hunedoara, iar de ceva timp trăiesc nebunia Bucureștiului. Despre mine nu mă prea pricep sa vorbesc, dar în câteva cuvinte ma descriu așa:
Om, femeie, jurnalistă pasionată de poezie, psihologie și de oameni cu suflet frumos. Pasională, capricioasă și uneori simpatică. Poezia pentru mine este nu doar o formă de exprimare, ci un mod de viata.
Mai multe despre mine AICI: https://madametourette.wordpress.com/
De-atâta timp mă-ndemni grăbită
Viață, n-ai cumva un adăpost?
Dă-mi răgaz să fiu iubită
Fără termen, fără cost.
Coboară, Doamne, peste mine harul
Și dă-mi un veac să înțeleg
Cum pot să sting din mine dorul,
De tot ce sunt fără să neg.
Primăvara se unduie pe străzile vii,
Vrăjită în floare de vântul dement
Tovarăși îi sunt tristețea și norii,
Ce-i poartă petalele cu pas absent.
Mi-am ascuns gândurile-n călimară,
De teamă a le pierde în mulțime
Tresar, se zbat şi câteodată ies pe-afară,
Când le găsesc în rânduri, pitite-ntre ruine.