Viață, n-ai cumva un adăpost? - Adriana Pavel
Poezie adăugată de: Adriana Pavel
vineri, 03 iunie 2016
De-atâta timp mă-ndemni grăbită
Viață, n-ai cumva un adăpost?
Dă-mi răgaz să fiu iubită
Fără termen, fără cost.
De-atâta vreme pribegesc în lume
Și hartă n-am, ci doar nevoi,
Și te întreb, că nu mai pot reține
Când, inimă, mi-ai declarat război?
De-atâta dor sunt vinovată,
Și port păcatul de-a fi eu,
Îmi vine fix, ca o cravată
Și-l știe numai Dumnezeu.
vezi mai multe poezii de: Adriana Pavel
Detalii poezie:
- »» Poezie de debut? nu
- »» A mai fost postată pe acest site? nu
- »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
- »» Vrei să fie analizată critic? da
- »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: XLII.
- Distribuie pe:
-
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Este melodioasa,frumos.
Andreas S.
miercuri, 14 martie 2018
Foarte frumoasa poezie.
oana
vineri, 03 iunie 2016
Poezia ta ma inspira. Multumesc pentru frumusete si inspiratie.
FeliciaFelix
vineri, 03 iunie 2016