Viață, n-ai cumva un adăpost? - Adriana Pavel
Poezie adăugată de: Adriana Pavel

    vineri, 03 iunie 2016

De-atâta timp mă-ndemni grăbită
Viață, n-ai cumva un adăpost?
Dă-mi răgaz să fiu iubită
Fără termen, fără cost.

De-atâta vreme pribegesc în lume
Și hartă n-am, ci doar nevoi,
Și te întreb, că nu mai pot reține
Când, inimă, mi-ai declarat război?

De-atâta dor sunt vinovată,
Și port păcatul de-a fi eu,
Îmi vine fix, ca o cravată
Și-l știe numai Dumnezeu.



vezi mai multe poezii de: Adriana Pavel




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Este melodioasa,frumos.
Andreas S.
miercuri, 14 martie 2018


Foarte frumoasa poezie.
oana
vineri, 03 iunie 2016


Poezia ta ma inspira. Multumesc pentru frumusete si inspiratie.
FeliciaFelix
vineri, 03 iunie 2016