Ce m-ar definii?
Sunt o fire vulcanică,spontană,naturală
ce poate dărui din orice un zâmbet...
În sufletul meu este taina care dă viață,
nu în forma și culoarea exactă a lucrurilor...
Dar acolo-i aerul,
acolo-i mișcarea care nu pozează,
acolo-i palpitarea caldă a liniilor de-afară,
prin care vorbește înțelesul din interior.
Iubite,
cafeaua de dimineață,
dintr-un expresso nefolosit,
e atât de dulce
La poarta sufletului agățat de-o iederă
zâmbetul își face loc
în fereastra fiecărei dimineți
dăruind glas inimii, te îmbie la visare,
Iubirea e-un trandafir
ce-n timp pierde din petale
dacă nu știi să-l îngrijești...
M-am născut un albatros
cu zâmbetul pe buze
zburând prin viață
cu aripi largi întinse,
În zori,
m-am trezit din vis,
alergam desculță
prin fulgi de nea
Îmi ești visare,îmi ești umbră,
îmi ești vinul roșu,îmi ești duioșie,
îmi ești izvor de taină în cuvinte,
îmi ești cerul ce inundă pământul,
De-a valma
visele mă năpădesc
în hohote, mă caută
o undă nebună ce-n cuget
Zveltă
și plină de diamante
dorința,
poposește-n viața mea
Am fost născuți
pe-un drum sau pe-o cărare
poate pe-un pod înzăpezit
ce ne-a purtat
Zorii zilei m-au surprins
în mod plăcut,
a nu știu câta oară,
precum pomul de Crăciun,