Ce m-ar definii?
Sunt o fire vulcanică,spontană,naturală
ce poate dărui din orice un zâmbet...
În sufletul meu este taina care dă viață,
nu în forma și culoarea exactă a lucrurilor...
Dar acolo-i aerul,
acolo-i mișcarea care nu pozează,
acolo-i palpitarea caldă a liniilor de-afară,
prin care vorbește înțelesul din interior.
Dedic această poezie celor care cred
că romanticul e un nebun...
Eu sunt romantică,dar nu-s nebună!:)
Sunt un suflet visător,prin miile de suflete
Ce-ți dorește inima??
Poate-o ceașcă de iubire...
să scapi de singurătate
Am crezut mereu
în anotimpul inocenței!
Să fiu sinceră,
Visul meu
este precum un curcubeu
cuminte
se arcuiește luând viața
Iubește-mă,așa cum sunt,
nu-mi cere să mă schimb,
nu mă pot schimba
chiar de-aș vrea...
Mă las purtată de focuri
în care visele multiple
dornice de evadări
din fel și fel de încuietori
Plouă necontenit
chiar daca-mi simt sufletul
în primăvară
ploaia îmi conferă melancolia ei.
Când cerul
se umple cu șoapte
vino-ncet și mă atinge
cu-o mângâiere
Uneori
avem nevoie sa ne pierdem
fugind, lăsând totul baltă,
undeva departe...
Sunt eu
femeia fără anotimp
un grăunte de nisip
din vara care trece,