Stele vișini,
Cad ușor..
Pe trupu’ meu..
Sfărmându-mi sufletu’,
Plângând în șir,
Se frânge vântul-n crengi plecate,
Pe-o cărare-n frunze moarte,
Timpul trece… nu se-arată.
Nebun dintr-o iezle,
Cu suflet trup și rupt,
Cosând cu-n fir de plumb,
Moartea-n oglinzilor moarte.