Poezia este locul în care sunt eu însămi.
Vă invit, de asemenea, și pe site-ul meu: https://www.poeziilealinei.com/
Mulțumesc!
În calea mea
Sare se-așterne,
Iar liniștea supurează din
Pereți.
Cuvânt de început
Sau de sfârșit,
Nu știu...
Muzica îmi inundă
Nu știu cum să-mi
Încep
Discursul inept...
Iubesc
Blanc...
Blanc de gând
Blanc de inimă
Blanc de lume
Știam că sunt eu...
Știam că sunt eu aia de
Acolo,
Un fir de nisip uitat
Iubirea mea cu
Ochi de noapte,
Nu știu ce
Să-ți mai spun...
Ochiul nopții se desface
Adânc
În sine,
Ca un cotlon în care
As vrea să mă iubesc
Mai mult,
Să nu mai stau pe prispa mea
de vise care plâng,
Într-o lume ideală,
În care însăși căderea se ridică și zboară,
Mă pierd, sau uit de mine, nu știu...
De parcă n-am trăit vreodată, sau
Inefabil ca un gând-
Îmi esti ca un delir
Crescând,
Sau ca un cer căzând