Când Neantul s-a prefăcut
În pământ,
Lumea toată, supusă
Gândului, s-a frânt,
Mi-am uitat sufletul
Acasă...
Se zbănțuia prin
Toate camerele
Îmbrățișam o frunză în cădere
Când te-am zărit venind -
De pe o alta stradă, un ochi de ocean
Sau poate un unghi de lumină...
În fiecare noapte
Adorm lângă tine
La marginea lumii-
Unde sufletele noastre
Când obosești
Și te saturi
De tine și
De lume,
Cineva să contracte
Pământul cumva,
Sau să ne-nvelească-ntr-o
Palmă de cer.
În caruselul acesta
Pământesc
Care- și botează
Timpul cu viteza
Așteaptă...
Așteaptă până când
Se stârnește eternul din
Noi,
Suntem îngeri de pământ
Căzuți în această
Lume...
Bucăți de hârtie
Și stau în loc
Sfidând departele,
Înghețând timp,
Și conștiință, și oameni...