AM ARS ÎN VERSUL DE IUBIRE - ACROSTIH
Adeseori privesc cu drag pădurea,
Mă simt lovit când simt în piept securea
Acelor care fură fără preget.
Ridică oare cei în drept vreun deget?
Sau sunt părtaşi la jaful naţional?
Întreb retoric fiindcă e banal
Niciunul să-şi ferească buzunarul.
Va fi umplut cum plin le e paharul.
E lacomia lor covârşitoare,
Risipa ţării sigur nu îi doare
Şi-şi cumpără castele pe Loara.
Unde eşti Ţepeş să ne scuturi ţara
Lăsată la cheremul unor hoţi,
De drumul mare, poate nu chiar toţi,
Energici tehnocraţi ori politruci
În munca lor de-a pune pe butuci
Un plai de basm râvnit de mulţi duşmani.
Bicisnicia lor o dau pe bani
Într-un şezlong pe Coasta de Azur.
Românule pe stemă ai un vultur!
E vremea să te scuturi, să mă scutur!
Poporul merită o altă soartă.
Am tot cerşit mereu din poartă-n poartă.
Trecutul l-am uitat adeseori,
Românul nu e neam de răbdători.
Între Carpaţi suntem de-un leat cu zeii,
E vremea să gonim toţi derbedeii.
În faţa ţării noi suntem datori!
Mi-e tot mai dor de ţara mea de mâine,
E visul meu să aibă toţi o pâine
La casa noastră, scumpă România!
E timpul să renască prietenia!
vezi mai multe poezii de: stomff