Vezi varianta desktop a site-ului

• Acasă
• Clasici
• Contemporani
• Străini
• Translations
• Membri
• Proverbe
• Povestiri
• Proză
• Ştiaţi că
• Calendar
• Citate
• Log In
• Radio Poema
• Contact

Am ars în versul de Iubire - bragagiu
Poezie adăugată de: bragagiu

Împrăștiat prin toate cele
Tot fugăream ca niște fluturi
Amorurile mititele
Cu juruințe și săruturi.

Dând propozițiile false,
Primind minciunile ca plată
Am înțeles că viața-mi arse
Și n-oi trăi-o niciodată.

Urâi trăirea ca năduhul
Din arșiță în gloata strânsă
Mi-era scârbos chiar și văzduhul
Din viețuirea mea cea stinsă...

Doamne, când Tu mi-ai scris Cuvântul
Cu degetul ca în țărână
Simții că pot iubi pământul
Dorind frumos să îmi rămână.

Când literele-Ți Adevărul
Porniră-n suflet să-l arate
Prunc am cuprins în brațe Cerul
Înaripat de Libertate.

Dar slove-n mine răsărite
Au prins a frige tot mai tare
Căci nu-s cuvinte-obișnuite
Da-s mai fierbinți decât un Soare.

Și bezna mea porni să ardă
Tot mai măruntă să dispară
De nu mai caut o dovadă
Ce-ar fi c-un om când o să moară.

Trecutul l-am lăsat în sânge
Curs pentru mine de pe Cruce,
Iar fericirea mea îmi plânge
De viitorul ce mă duce.

Că doar în lacrimi am puterea
Să iscălesc o bucurie
Când mă cuprinde Învierea
Și-s tot mai scris de Poezie.

Mă dezobișnuiesc de tină
Văzând în ochi ce nu se vede,
Iar rândurile de Lumină
Mi-s călăuză-n Țara Verde.

Prin foc de zi, prin nopți de gheață
Trăind cu versurile scrise
Pășesc din Viață înspre Viață
Cu Cel ce viața-mi mântuise.

Și parcă fug și fug de lume,
Dar Dragostea de ea îmi crește
Neiscălindu-mă cu nume,
Ci, pur și simplu, omenește.

Azi nu mai pot nici să mă mire
Pofte și-amoruri presupuse:
Am ars în versul de Iubire...
Dar arde-mă mai mult, Isuse!!!
Victor Bragagiu

vezi mai multe poezii de: bragagiu