Am ars în versul iubirii
Argint lămurit, m-am făcut.
Am vrut să uit secretul firii...
Cu foiță de cer ne-nceput
Am acoperit ochii lunii.
În cioburi de vis m-am tăiat,
Am alergat ca nebunii
Pe funii de gând dezlânat.
Pe strune de vers te-am cântat,
Mi-am dezgolit sufletul, lumii
Cu pași tremurânzi te-am căutat,
Am descuiat ușa inimii.
Am furat bucle de infinit
Pentru lăcașul nemuririi
Și m-am topit, arzând mocnit
În sfânta candelă-a iubirii.
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc mult, Aurel ! Din păcate, nu prea mai am timp să intru la fel de des ca până acum.
Cu drag și eu,
mirimirela (autor)
joi, 19 noiembrie 2015
Felicitari, Miri, fruntașa site-ului.
Cu drag!
ALapis
vineri, 13 noiembrie 2015
Vă mulțumesc, cu mult drag, tuturor !
mirimirela (autor)
miercuri, 11 noiembrie 2015
Am ars şi eu o luminare
Şi-am înălţat o rugăciune
Şi pentru viaţa viitoare
Poeme-n versuri să se-adune.
pavalachepaul
marți, 10 noiembrie 2015
Ai un talent deosebit de a transpune ideile în versuri!
Felicitări
Marin.S.
marți, 10 noiembrie 2015
O poezie curgând impecabil.
papamirel
marți, 10 noiembrie 2015
Gandesti , simti frumos si asezi cuvintele in versuri care ating sufletul.
stomff
luni, 09 noiembrie 2015