Seninu-ți din ochi mi-i puterea
Să-ndur izbucnirea de zori,
Când visele nopții-și pierd mierea
Și-n gene-mi pui lan de cicori.
O filă a vieții iar plânge
Cu lacrimi de sânge pe geam,
Să n-o știu, cu sete mă frânge
De dealuri ce-au ochi de mărgean...
De-i zi fără poale de ceață
Tu uită pe geamuri perdeaua,
Din tine strecoară-mi dulceață
În drogul amar ce-i cafeaua.
Visat-am un înger ce lacrimi
Vărsa pentr-un suflet pierdut,
Din „Cartea vieții” de patimi
Ștergea un fiu decăzut.
De-aceea iubito, mi-amână
Trezirea, că-mi aflu despoți,
Recheamă-mi visarea divină,
Înduplecă-mi somnul, că poți!
Pe „aripi” simt lanțuri cum sună:
Minciuni și miasme de gropi,
Noroc mi-e fântâna din lună
Și-un soare pierdut de miopi!
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.