O rană adâncă în timpul rămas
Se face tăcere ce-n mine a ars
Un freamăt, un dor, de vieți fără rost
În întuneric să fiu ce sunt și n-am fost.
În mine e urlet din trup ce-l mai strig
O clipă cu tine de-ar fi s-o câștig
Un pas ce devine foiță de lut
În noaptea cea surdă și-n somnul cel mut.
Se frânge în noi iubirea din vis
Născută din duh și din paradis
Iar lacrima curge prin ploaie și vânt
În timpul ce fuge aici, pe pământ.
Și cât va mai fi în mine prin sânge
O dragoste oarbă ce-adesea mă frânge
Rămân ca o pulbere într-un cosmos opac
Jumătate un înger, jumătate un drac.
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.