Fata în rochie albă
Avea mâinile murdare de vopsea până la coate,
Atâtea culori impregnate
Pe pielea ei albă ca laptele…
De ploaie mă temeam,
Curgea necontenit,
Perdea-mi făcea la geam
Şiroaie de venin.
Picături de ploaie cad pe focul din sufletul meu,
Tu ești.
Dar focul nu se stinge, se aprinde mai tare
Și arde mocnit, sunt foc