De nu s-ar înnopta din timpul zilei,
Am avea vreme să-ndreptăm greşeli,
Să ne privim călcâiul lui Ahile
Şi să gândim spre mâine,-uitând de ieri…
Ba eu zic ca da... Si nu ca sa ma pozitionez altfel decat Criticul. Chiar mincinos si rece este focul lumii. Dar comentez si pozitia Criticului. Banuiesc ca nu greseala de editare a stat la baza opiniei lui. Pe site sunt multe locuri unde sunt greseli de editare si nu au atras atentia. @ Criticul Blind: Este deosebit de utila si categoric asteptata orice interventie a ta si cu siguranta stimuleaza plus-valoarea creatiilor de pe site. Dar iti adresez cu toata consideratia si recunostinta o rugaminte. Te rog insistent, intra mai mult in detalii asupra opiniilor, mai ales negative, pentru ca senzatia mea e ca sacrifici calitatea in favoarea cantitatii. Adica, din respect pentru toti autorii de pe site si vrand sa-i parcurgi pe toti, dai calificative fara sa le justifici, ca si cum autorul trebuie sa stie ce gandesti. Cred ca cel mai mare respect ar veni daca ai argumenta fiecare calificativ in parte, chiar cu riscul de a nu citi toate postarile. Desi ai exprimat un punct de vedere pe larg, la modul general, in randurile catre Stomff Andrei Aurel, eu cred ca nu este acoperitor si nu exclude sustinerea criticilor tale in particular. Multumesc si sper ca sunt in asentimentul multora, dar si ca nu voi fi considerat carcotas. Imi doresc doar ca fiecare din cei ce scriu aici sa aiba sentimentul ca si aprecierile negative vin dintr-un imbold pozitiv. Si astept mereu cu interes astfel de critici din partea ta si nu numai! Multumim ca existi si ca ne citesti! Si sa nu pleci vreodata de pe site!
andreionthepoetry
Când poezia-şi strigă din străfunduri
Poetul, s-o creeze cu-al său verb,
Şoptindu-i ce simţire şi ce gânduri
Să pună în aluatu-i, e… superb!
Am luat în piept poteca s-o respir,
Cu toate că ştiam ce hopuri are,
Ce-ntortocheate coturi şi ce fiare
Pândeau după oricare-al ierbii fir.
Haide să ne vedem!
Eu pe mine, tu pe tine.
Cred că dacă ne-am uita de la-nceput unul la altul
N-ar fi la fel de bine…
S-a rupt realitatea-n două -
O parte-i Lege Sfântă, iar în alta plouă!
Nu m-aşteptam ca brusc să se petreacă
Schimbarea perspectivei, până astăzi seacă...
Nu e uşor să mori după o viaţă
În care ai trăit doar în păcat,
Căci ai speranţă cât un fir de aţă,
Iar sufletul se zbate ne-mpăcat.
Se sparge lumea în bucăţi,
Nimic nu mai rezistă;
Sunt peste tot, de sânge, bălţi
Şi veselia-i tristă...
Parcă mi-aduc aminte cu coada conştiinţei
Că atunci când m-am născut
Ştiam să respir…
Pe parcurs, lanţul existenţei mele s-a transformat în simplu fir…
Din dragoste am năvălit
În toate gândurile tale
Şi te-am chemat, şi te-am gonit,
Şi te-am ascuns, şi te-am vădit