sânii tăi plini de dumnezeu
îmi veneau mănușă
sărutul doar mă strângea puțin
rămas mic
dar am slăbit câteva eternităţi
să-mi poată cuprinde toată uimirea
în diminețile înghețate
de după bigbang
inima ta flacără
mi-a încălzit sufletul speriat de nemurire
iar ochii ochii tăi iubito
mi-au topit toate fricile pământești
m-am îmbrăcat mereu cu dragostea ta
speranțele îmi străluceau în piept
decorații
iar gândurile tale
mi-au fost cărări prin univers
tu nu te-ai demodat niciodată
niciun ev niciun eon
nu ți-a slăbit vreodată singularitatea
dar o singură clipită am adormit
vrăjit de Marea Iluzie
și te-am pierdut
de-atunci rătăcesc viață după viață
căutându-te
vezi mai multe poezii de: paparuz