Nici timpul, parcă,
Nu mai ține cu noi;
Totu-i răvășit de convulsii,
De minciună și de teamă.
absențe
mătură odăile timpului-
nod nedesfăcut
în înțelegerea manifestării
zilele babei
s-au ascuns
printre triluri de păsări.
alte dorințe animă
timp
umbrit
de forța
destinului-
un martie aspru
aduce la streșini
al rândunelelor tril.//
anotimp al bărbatului
vulturul pleșuv
privește spre săgeți;
războiul- îmbrăcat în haine de gală,
nu scapă nicio corvoadă.
zeul
sub mâlul absențelor,
tânjește după o zi cu soare...
coasa privirii-nfometată
luna-i-nțetoșată;
aidoma
unor diafane egrete,
norii-s răsfirați pritre ramuri.
gardianul păcii,
aripile solzoase-și-ntinde
peste noduri de fugă.
limbaje simbolice-
ceru-i amorțit
de zgomotele ascuțite
ale obuzelor-
senzații de arsură