primele raze de soare
nuanțează
în culori optimiste
trecutele dureri.
ochiul trecutului,
în bulbul solzos al viitorului,
numără pașii.
fărâme, dintr-o aducere aminte,
cine
va porni vântul războiului?
ce ifigenie va fi sacrificată
pe-altarul zeiței artemis?
lumini de-august-
fără sclipiri de bucurie,
se sting încet
în incertitudini și viclenii.
singurătate-
luminând adâncul
gândului...
un iulie încercănat,
plin de scaieți și vești proaste,
își trage barca pe uscat…
absoarbe cu nesaț
fumând
din pipa poveștilor...
depărtatele naufragii
par
arsuri pe palma amiezii,
umbrele stâlpilor de iluminat
sorb cu nesaț lumina
gândului binevoitor/
câteva flori
animă
copacul aproape uscat-
la tv aflăm că
la intersecții,
semnele unor fapte cu dublu sens:
șapte sute de monahi athoniți,
izgoniți din mănăstiri,