Anotimpul iubirii
Se cerne omătul în zări aurii
Vestind catastrofa iernii ce vine
În vremea muririi doar tu mai învii
Firav trandafir, sub ceruri străine.
În albul acesta ce-mi șade sub pleoape
Presar tremurand lacrimi fierbinți
Și fulgii mă mint starniți peste poate
Și tu, de asemeni, iubito mă minți.
Întinde în vant aripi Înghețate
Păcatul minciunii cuprins în troiene
Îngheață amorul pe buze crăpate
Pecetea iubirii, sărutul pe gene.
Scrisori tremurate trimit către tine
Și inima scoasă, într-un colet
Timbrez anotimpul, fatale destine
Pecetea iubirii, sărutul pe suflet.
vezi mai multe poezii de: Florin Pindaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc! atat pentru apreciere cat și pentru observație.
Florin Pindaru (autor)
joi, 29 decembrie 2016
Frumoasă poezie a unei iubiri trecute! Te rog să mai pui un i la cuvântul " muririi"! Felicitări!
Ina M.
miercuri, 28 decembrie 2016