Pe țărmul tăcerii sub caldul apus,
Se scurge din vară un cântec nespus,
Prin pașii ce-alunecă ușor peste zare,
Se naște din umbre un vis ce tresare.
În toamnă pătrund cu lumina-n privire,
Cu pașii purtând amintiri de iubire,
Și-n aer plutește cu dulce chemare,
O umbră ce tremură-n blândă visare.
Se clatină frunza în vântul ce vine,
Din vară rămân doar ecouri senine,
Iar soarele curge pe-o rază senină
Lăsând peste toamnă o scânteie divină.
Frunza se-așterne peste câmpuri de seară
Făcând din apus o lacrimă amară
Iar sufletul prins între dor și uitare,
Spre margini se-ntinde peste hotare.
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.